Din momentul în care cunoști iubirea divină, poți privi orice altceva cu blândețe și acceptare.
vineri, 29 aprilie 2016
duminică, 24 aprilie 2016
O altfel de privire-103- Vastul
Adeseori priveam până dincolo de zare până simțeam că devin una cu acele contururi de munți sau de nori, sau până când ondularea verde a coroanei vreunui copac decupa albastrul oniric din cer în forme însuflețite. Obișnuiam să practic contemplarea ca pe o beatitudine subtilă, ca pe un mod egoist de a trăi bucuriile vieții și chiar dacă apărea aproape mereu sentimentul că e o pierdere de timp, că e lene și irosire, se instala repetat în hedonismul personal. Contemplam nori, ploi, fulgere, aburi de respirație matinală din văi de munte, arabescuri primăvăratice ori autumnale, unduiri halucinante țișnite din arșitele drumurilor, ori dansuri valsate de fulgi de nea, ori de petale de pomi înfloriți, unduiri mătăsoare din verde unic de coline în april ori luciri de solzi aurii pe spinarea vreunui val.
Le urmăream o vreme cât sufletul pornit pe puntea creată de privire se contopea cu sufletul formei contemplate; era o anume beatitudine dar și o cunoaștere aparte. Mai târziu mi-am aflat toate acele fenomene contemplate în propria-mi ființă, în propriul corp, în simțiri, în trăiri. Mi-am cunoscut rând pe rând stările de agregare din anotimpurile sufletești multiple, fenomenele meteo bizare ori aparențele stranii, de neexplicat. Am aflat apoi vânturile subtile care le generau și am început să îmi construiesc baraje, paratrăznete, copertine.
A venit apoi timpul când eram înăuntru dar și înafară, când cuprindeam și eram cuprinsul, când simțeam și eram simțământul însuși...și am renunțat atunci la baricade de orice fel ... am lăsat vastul să mă fie căci sufletul meu îl întâlnise în sfârșit și înțelesese ce înseamnă simultaneitatea.
vineri, 22 aprilie 2016
Gândul de week-end-149
Multe adevăruri vin spre noi dar le auzim sau înțelegem doar pe acelea care sunt spuse de oamenii pe care îi credem superiori.
vineri, 15 aprilie 2016
sâmbătă, 9 aprilie 2016
O altfel de privire- 102-Poveste
Într-o zi anume, Dumnezeu s-a gândit să facă om - și a lucrat la creația asta până când primul om s-a întrupat; și i-a dat lui Dumnezeu să stăpânească tot ceea ce El făcuse până atunci; apoi tovarăși i-a dat pe animale: să-l ajute, să-l iubească, să-l însoțească, să-l inspire...
A văzut apoi Dumnezeu cum va crește puterea în om, cum se va coborî din cinstea în care a fost pus și cum creaturi sălbatice îi vor locui firea ... a văzut cum ele vor crește și se vor înmulți înăuntrul omului, cum îl vor popula și îl vor îndemna spre josnicii. A știut Dumnezeu că în om se va da o luptă și că neavând adversar pe măsură, fiarele cele multe vor câștiga bătăliile pe rând.
A văzut apoi Dumnezeu cum va crește puterea în om, cum se va coborî din cinstea în care a fost pus și cum creaturi sălbatice îi vor locui firea ... a văzut cum ele vor crește și se vor înmulți înăuntrul omului, cum îl vor popula și îl vor îndemna spre josnicii. A știut Dumnezeu că în om se va da o luptă și că neavând adversar pe măsură, fiarele cele multe vor câștiga bătăliile pe rând.
***
Îi era drag Omul lui Dumnezeu: avea un ce șugubăț, era isteț și o anume sclipire din privire arăta o sete neostoită în a crește, a cunoaște, a afla ceea ce chiar însuși Dumnezeu face.
Și mai știa Dumnezeu că Omul va face această urcare fără sfârșit și că tot ea îl va pierde la urmă... această creștere continuă îl va face să își dorească să îi ia locul chiar lui Dumnezeu. Atunci, în momentul modelării sale, din drag de Om, i-a făcut suflet între cele două mâini, într-un locaș din inimă, pentru ca să poată face Omul lucrul său zilnic cu iubire... să însuflețească lucrarea mâinilor sale și să sfințească Pământul.
***
Și astfel Omul are două chipuri pentru a căștiga bătălia ce se dă în sine: chipul de iubire și chipul de lucrare, pe care le poartă în fiece cădere și în orice înălțare.vineri, 8 aprilie 2016
duminică, 3 aprilie 2016
O altfel de privire-101- Printre ninsori
Ninsoarea uimește, farmecă, atrage cu mirare și strălucire... ninsoarea învață, acoperă, încălzește, protejează, îmbrățișează....dar mai mult ninsoarea transformă, purifică, alchimizează...
***
Sunt ninsorile magice ale copilăriei cu fulgi sidefii ce se topesc pe obrajii copți și fragezi, cu provocări de oameni de zăpadă, cazemate, glisări bruște, cufundări pufoase, glume șirete.
Sunt apoi ninsorile din orice april, cele tainice și fermecate, care te ademenesc spre frumos și efemer, spre cupolele templului vieții și al trecerii, spre plutire de petale și parfum îngeresc, singular. April senzual și pur, pătimaș prin liniștea ce învelește transformările intime, april cel magic și nepământean iși ninge perpetuu semnătura de caligrafie delicată, de frumos etern ce trece suav.
***
Sunt de la o răspântie încolo, ninsorle din argintiul tâmplelor și al trăirilor, din limpedele lacrimilor și din cărunțimea corpului însuși. Ele lasă din noi înșine, în trecerile printre cei ce viețuiesc, petale, fulgi, semințe, umbreluțe diafane ce îmbracă potecile pe care trăim sau acoperă creștetele înfierbântate ale celor ce se frământă, ori încolțesc în inimile artistice, în simțirile avide ale celor ce se caută, sau se așază moale și blând pe rănile din suflet ale celor ce își arată dorul de vindecare.
***
Sunt ninsori de unde și de clipe, de mlădieri de sunet catifelat, sunt ninsori de picături de rouă ce spală corpul și ninsori de stropi de suflet ce lucesc din adâncuri de trăiri, de inimi, de iubiri. Sunt ninsori ce urcă și ninsori ce coboară, ninsori cu dansuri ireale și enigmatice, senzuale și angelice, sunt ninsori prin viață și prin eter, prin alb și albastru, prin fierbinte de rece și prin intim de îndepărtat.
***
Suntem fulgi ușori, petale grațioase, unici, efemeri, eterni, irepetabili... suntem.
vineri, 1 aprilie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)