luni, 3 aprilie 2017

O altfel de privire-143- Treceri

Uneori toate trecerile mele prin lume își dau întâlnire și mă regăsesc într-o mulțime de cea/ cel care am  fost, voind să trăiască deodată în cea care sunt. Au fost momente când la astfel de întâlniri mă simțeam dezorientată, poate ușor în afara oricărei logici pământene, până când, rând pe rând am reînviat unele apariții fizice, am refăcut traseele lăsate spre amintire, am identificat marcaje prin lume. 

Acum, în acest ceas știu că faptul că exist ține de  percepția ființării și că dincolo de ea pot fi un munte ce mă locuiește deja, sau una din statuile Maoi, iar când mă satur de neclintire, mă apuc să înfloresc în oricare cireș cu rod sau ornamental perfect prin nedefinit și efemer. Știu că faptul că respir e ca o îmbrățișare deja, iar faptul că imaginez e ca o îndumnezeire: astfel creez noi lumi și noi orizonturi ce pot respira la rândul lor. 

Sunt atât de mult acest suflet încât trăirile lui pot căpăta formă fizică...așa că prefer să alerg  spre lumină când simt că se apropie furtuna... uneori, toate trecerile mele prin lume dispar mute și mă trezesc pustie și fără rost... aceea e intersecția repetată în care te caut și te chem...din fericire durează doar până mă decid la primul pas, apoi mă fac una cu drumul până ce apare o altă raspântie...

Sunt clipe și ore, perioade întregi când mă prefac  că trăiesc  normal prin lume, fără  să se bănuiască  jongleriile de universuri ce se perindă prin ființa-mi...

Mai apoi, ești tu și îmi ceri să revin la obișnuit...atunci  creez o altă lume...și mă nasc iar.




Niciun comentariu: