Într-o zi palma ta mi-a cuprins delicat palma și cu un zâmbet neștiut până atunci mi-ai zis:” Hai!”te-am privit cu uimire și o urmă de teamă m-a traversat dar zâmbetul ușor era tot acolo. Am acceptat și am simțit cum ne ridicăm împreună deasupra străzii, a orașului, a lumii întregi ghidați de zborul iubirii. De atunci străbatem împreună cerul și în urma noastră apar brazde în care bătaia inimilor unite seamănă păpădii cerești.
Seara, când e senin, oamenii de prin case privesc cu drag la cer și admiră lucirea păpădiilor noastre:”Ia uite ce de stele!” se bucură ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu