În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, în timpul studenției am fost la spectacolul ” Cântec despre mine însumi” susținut în întregime de Florian Pittiș, după scrierile lui Walt Withman. Atunci, profund impresionată de ceea ce am trăit în timpul spectacolului, mi-am propus ca în viața ce avea să vină să fac tot ce pot ca să nu fiu un om mediocru, să nu mă las vreodată furată de forme și să caut miezul a toate, esența pură. Nu știu cât am reușit din ceea ce mi-am promis atunci dar acum, la distanță de cea care eram la douăzeci de ani, traversând o altă etapă a vieții constat că e prezentă iluzia formei în tot ce ne înconjoară.
***
În postura de femeie divorțată cu doi copii sunt uimită cum cei din jur își manifestă brusc îngrijorarea asupra situației existente, asupra evoluției emoționale și spirituale a copiilor, asupra unei iminente catastrofe în maturizarea lor...dincolo de firescul unei preocupări justificate, ceea ce mă îngrijorează cu adevărat este faptul că în cadrul căsniciei nimeni, absolut nimeni nu a avut vreo îndoială asupra bunei evoluții spirituale și emoționale a copiilor, ca și cum, căsătoria în sine ar fi garanta sigură a unei normalități ce nu ne mai dă îngrijorări de mult timp. Nu ne interesează dacă în acel cuplu există o comunicare reală, dacă cei aflați în interior sunt în armonie cu ei înșiși ori cu ceilalți, dacă sunt fericiți, dacă sunt sănătoși cu adevărat. Atâta vreme cât sunt în norma socială acceptată, ceva e musai să funcționeze. Departe de mine dorința de a propovădui traiul de unul singur, dimpotrivă contiuu să îmi doresc o viață normală de cuplu, însă, conjunctura actuală mă face să mă gândesc la tiparele fixe nerealiste după care ne conducem viețile, ale noastre și ale celorlalți. E ca și cum dacă o anomalie din punct de vedere divin se întâmplă într-o formă acceptată social, ea este în regulă, dar dacă ceva se petrece chiar și firesc, într-o formă insolită, ne creează îndoieli, temeri și reacții de îngrijorare referitor la bunul mers al lucrurilor.
***
Adevărul e posibil să fie în orice formă dar încă, majoritatea dintre noi îl vrem și îl acceptăm doar în forma conformă uzanțelor actuale. Orice contravine opiniei corecte formate în societate, creează îngrijorări și spaime. Important este să fim onești, să fim adevărați în simțire, în trăiri, în acțiuni, important este să învățăm să ne întrebăm dacă ceea ce trăim este cu adevărat ceea ce e potrivit pentru noi sau consimțim dintr-o anume comoditate convențională, dintr-o lașitate chiar ce ne situează într-un confort pe care sufletul însuși nu și-l mai dorește de mult, dar care ne înspăimântă căci poate să fie considerat neconform cu obișnuitul, cu acceptatul.
***
Trăiește în legile divine și vei înțelege că nu orice din ceea ce îți e permis îți e și de folos. (preluare după sfântul Apostolul Pavel)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu